Evanghelia lui Isus sau Evanghelia lui Pavel ?

(contextul dialogului se găsește la pagina doctrinară)

Nădăjduiesc să arat că această dihotomie este artificială, lipsită de perspectivă escatologică și foarte păgubitoare pentru biserica de azi. Ca și „armonia Evangheliilor“, această dihotomie încearcă să împace prieteni care nu s-au certat niciodată.

Dihotomia este artificială
Pavel NU ARE O EVANGHELIE. Mesajul lui nu se personalizează decât prin comparație cu apostolii ramurii evreiești ai creștinismului (Ioan, Petru, Iacov). Asta ne spune el răspicat în Galateni 1.

„Pavel, apostol nu dela oameni, nici printr’un om, ci prin Isus Hristos, şi prin Dumnezeu Tatăl, care L -a înviat din morţi,  ²şi toţi fraţii cari sînt împreună cu mine, către Bisericile Galatiei:  ³Har şi pace vouă dela Dumnezeu Tatăl, şi dela Domnul nostru Isus Hristos!  ⁴El S’a dat pe Sine însuş pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.  ⁵A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.  ⁶Mă mir că treceţi aşa de repede dela Cel ce v’a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie.  ⁷Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sînt unii oameni cari vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.  ⁸Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v’am propovăduit -o noi, să fie anatema!  ⁹Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit -o, să fie anatema!  ¹⁰Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor, sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n’aş fi robul lui Hristos“ (Gal. 1:1-10).

Pavel propovăduiește Evanghelia lui Christos, „primită direct de la El, prin descoperire dumnezeiască“. Chiar dacă are direcții deosebite  de cea a celor trei apostoli amintiți în ceea ce privește mântuirea Neamurilor, Evanghelia propovăduită de Pavel nu este o „altă Evanghelie“, ci este Evanghelia veritabilă a lui Isus Christos.

Dihotomia este lipsită de perspectiva escatologică
Trebuie să ne învățăm să „împărțim corect Cuvântul adevărului, fără să fim pricină de păcătuire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.“ (1 Cor. 10:32).

Mesianic vorbind, Evanghelia din Evanghelii ni-l prezintă pe un Isus venit „doar ca oile pierdute ale casei lui Israel“. El are aparent puțin interes și simpatie pentru cei din afara Israelului:

„Şi iată că o femeie cananeancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a început să strige către El: ,,Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.“  ²³El nu i -a răspuns nici un cuvînt. Şi ucenicii Lui s’au apropiat şi L-au rugat stăruitor: ,,Dă -i drumul, căci strigă după noi.“  ²⁴Drept răspuns, El a zis: ,,Eu nu sînt trimes decît la oile pierdute ale casei lui Israel.“  ²⁵Dar ea a venit şi I s’a închinat, zicînd: ,,Doamne, ajută-mi!“  ²⁶Drept răspuns, El i -a zis: ,,Nu este bine să iei pînea copiilor, şi s’o arunci la căţei!“  ²⁷,,Da, Doamne“, a zis ea, ,,dar şi căţeii mănîncă fărămiturile cari cad de la masa stăpînilor lor“ (Mat. 15:22-27).

În preambulul Evangheliei scrise de el, Ioan ne spune că Domnul Isus a venit la și pentru evrei: „A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit“ (Ioan 1:11).

Dacă aceștia L-ar fi primit, așa cum prevedea planul mesianic, Dumnezeu ar fi început pe pământ Împărăția mesianică cu poporul evreu. N-au făcut-o însă, ratându-și destinul „în generația aceea“. Aceasta este esența predicii rostite de Dumnezeu prin Petru în Templul de la Ierusalim. Locul în care a fost rostită predica are tot atâta semnificație ca și conținutul ei. Dumnezeu își „lămurește“ copiii de cele întâmplate și le recomandă ce trebuie să facă pentru îndreptarea epocalei (în sensul cel mai concret al cuvântului) greșeli pe care tocmai o făcuseră:

„Petru, cînd a văzut lucrul acesta, a luat cuvîntul, şi a zis norodului: ,,Bărbaţi Israeliţi, pentruce vă miraţi de lucrul acesta? Dece vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?  ¹³Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mîna lui Pilat; şi v’aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să -I dea drumul.  ¹⁴Voi v’aţi lepădat de Cel Sfînt şi Neprihănit, şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş.  ¹⁵Aţi omorît pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L -a înviat din morţi; noi sîntem martori ai Lui.  ¹⁶Prin credinţa în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care -l vedeţi şi -l cunoaşteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii.  ¹⁷Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai marii voştri.  ¹⁸Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor proorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi.  ¹⁹Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină dela Domnul vremile de înviorare,  ²⁰şi să trimeată pe Cel ce a fost rînduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos,  ²¹pe care cerul trebuie să -L primească, pînă la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime“ (Fapte 3:12-21, dar citește tot capitolul).

Cartea Faptele Apostolilor este cronica acestei oferte de pocăință în reîncadrare în planul mesianic pe care le-o face Dumnezeu celor din poporul Său, Israel. Finalul cronicii (care nu are de fapt un final, ci se termină brusc … pentru că lipsesc paginile ei viitoare, … cine citește să înțeleagă!), ne prezintă încăpățânarea evreilor în refuzul lor și hotărârea providențială a lui Pavel să meargă cu evanghelia la Neamuri:

„I-au hotărît o zi, şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le -a vestit Împărăţia lui Dumnezeu, le -a adus dovezi, şi a căutat să -i încredinţeze, prin Legea lui Moise şi prin Prooroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţă pînă seara.  ²⁴Unii au crezut ce le spunea el, iar alţii n’au crezut.  ²⁵Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n’a adăugat decît aceste vorbe: ,,Bine a spus Duhul Sfînt prin proorocul Isaia către părinţii voştri,  ²⁶cînd a zis: ,Du-te la poporul acesta, şi zi -i: ,,Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea.  ²⁷Căci inima acestui norod s’a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.“  ²⁸Să ştiţi dar că mîntuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimeasă Neamurilor, şi o vor asculta.“ (Fapte 28:23-28).

Semnele și minunile profețite de Ioel și manifestate în capitolul doi din cronica Faptele Apostolilor ar fi putut semnala debutul Împărăției mesianice și abilitatea supranaturală dată de Dumnezeu evreilor pentru a vesti mântuirea în toate limbile popoarelor. N-a fost însă să fie așa, iar Împărăția a fost amânată pentru o altă epocă. Venirea ei este însă la fel de sigură ca legile naturii și se va face într-un viitor glorios, cu sau fără înțelegerea și acceptarea Neamurilor din Biserică. Această escatologie încheie teologia sistematică trimisă de Pavel credincioșilor din Roma (Romani 10 – 11).

Va veni o vreme când „tot Isarelul va fi mântuit| (Rom. 12Ș26). Aceasta nu va fi o pagubă pentru Neamuri, ci o amplificare a lucrării de salvare mondială:

„Întreb dar: ,,S’au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s’a făcut cu putinţă mîntuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;  ¹²dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume, şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?  ¹³V’o spun vouă, Neamurilor: ,,Întrucît sînt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea,  ¹⁴şi caut, ca, dacă este cu putinţă, să stîrnesc gelozia celor din neamul meu, şi să mîntuiesc pe unii din ei.  ¹⁵Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decît viaţă din morţi? (Rom. 11:11-15).

Iată deci că cel ce încearcă să scoată o Evanghelie doar din … Evanghelii face o mare gafă teologică și, lipsit de o corectă perspectică escatologică, va încerca păgubos să aplice creștinismului de azi texte și prerogative specific destinate Împărăției mesianice.

Să nu fiu înțeles greșt, Evangheliile conțin Evanghelia! Ele au însă și nuanțe profetice și spirituale destinate exclusiv planului lui Dumnezeu cu poporul Israel. Cine nu va ține seama de ele, riscă să semene confuzie, amestecând lucrurile, confundând trăirile Israelului din Împărăție cu trăirile destinate creștinilor dintre Neamuri în veacul acesta al harului.

Dacă ne-ar fi fost suficiente Evangheliile, Dumnezeu nu l-ar mai fi ridicat pe … Pavel! Acesta este „amănuntul” pe care-l „scapă“ proponenții unei Evanghelii limitate la cronicile evenghelistilor. Mai bine de jumătate din scrierile Noului testament sunt lămuririle date de Dumnezeu prin Duhul Sfânt lui Pavel pentru „zidirea Eclesiei“.

(Notă explicativă: Termenul Biserică, imposibil de evitat în discuțiile teologice de azi, este o deformare escatologică amilenistă. Cuvântul este u derivat de la Basilea, Basileu (de unde ne vine și Vasile), care înseamnă „împărăție, împărat“. Astăzi este cu neputință, semantic vorbind, să facem o distincție ăntre Ămpărăție și Biserică, pentru cp ambii termeni înseamnă același lucru. Elesia este forma tainică a Împărăției, avanpremiera Marii Împărății care va veni. În Eclesie se manifestă incipient, la scară mică și doar din când ăn când, caracteristicile împărăției și manifestarea darurilor supranaturale  prin care se va manifesta ea plenar, acoperind întreg pământul).

Evanghelia vestită de Pavel este actualizarea învățăturii Domnului Isus pentru vremea Neamurilor, aplicarea ei particulară la perioada de timp de acum, pănă când Israelul se va întoarce la Dumnezeu ca să-și împlinească destinul mesianic.

Nu este de mirare că, între actualizarea trimisă de Dumnezeu prin Pavel și învățătura celor care au rămas credincioși misiunii printre evreii lui Israel au existat și există dispute și deosebiri (un exemplu de prejudecată evreiască o gasiți aici).

Iată mărturia lui Pavel și rezolvarea acestui conflict printr-o înțelegere de destinație și specific:

„¹Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine, nu este de obîrşie omenească;  ¹²pentrucă, n’am primit -o, nici n’am învăţat -o dela vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.  ¹³Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religiunea Iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, şi făceam prăpăd în ea;  ¹⁴şi cum eram mai înaintat în religiunea Iudeilor de cît mulţi din neamul meu, de o vîrstă cu mine. Eram însufleţit de o rîvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti.  ¹⁵Dar cînd Dumnezeu-care m’a pus deoparte din pîntecele maicii mele, şi m’a chemat prin harul Său, -a găsit cu cale  ¹⁶să descopere în mine pe Fiul Său, ca să -L vestesc între Neamuri, îndată, n’am întrebat pe niciun om,  ¹⁷nici nu m’am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m’am dus în Arabia. Apoi m’am întors din nou la Damasc.  ¹⁸După trei ani, m’am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa, şi am rămas la el cincisprezece zile.  ¹⁹Dar n’am văzut pe niciunul altul dintre apostoli, decît pe Iacov, fratele Domnului.  ²⁰În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint.  ²¹După aceea m’am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei.  ²²Şi eram încă necunoscut la faţă Bisericilor lui Hristos, cari sînt în Iudea.  ²³Ele auzeau doar spunîndu-se: ,,Cel ce ne prigonea odinioară, acum propovăduieşte credinţa, pe care căuta s’o nimicească odinioară.“  ²⁴Şi slăveau pe Dumnezeu din pricina mea“ (Gal. 1:13 – 2:10).

Frecușurile dintre susținătorii Împărăției lui Isus cu Israelul și Pavel nu s-au terminat însă chiar așa de repede, după cum o mărturisește apostolul Pavel:

„¹Dar cînd a venit Chifa în Antiohia, i-am stătut împotrivă în faţă, căci era de osîndit.  ¹²În adevăr, înainte de venirea unora dela Iacov, el mînca împreună cu Neamurile; dar cînd au venit ei, s’a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur.  ¹³Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi Iudei, aşa că pînă şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor.  ¹⁴Cînd i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: ,,Dacă tu, care eşti Iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca Iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul Iudeilor?“  ¹⁵Noi sîntem Iudei din fire, iar nu păcătoşi dintre Neamuri.  ¹⁶Totuş, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentrucă nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii“ (Gal. 2:11-16).

Aplicarea planului mesianic al Împărăției la vremea Eclesiei a fost ceva dificil pentru Petru și pentru mulții alții (atunci și acum …). Iată „oful “ marelui pescar, așa cum apare din propria lui mărturisire:

„Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mîntuire, cum v’a scris şi prea iubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui,  ¹⁶ca şi în toate epistolele lui, cînd vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sînt unele lucruri grele de înţeles, pe cari cei neştiutori şi nestatornici le răstîlmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor“ (2 Petru 3:15-16).

Dihotomia este periculoasă și păgubitoare pentru creștinismul de azi
Pretenția fratelui nostru iubit, Iosif Țon, de  a scoate învățături pentru creștinism „doar din Evanghelii“ este periculoasă pentru că neagă atitudinea teologilor de-al lungul secolelor, așezând artificial între Isus și Pavel un val al neînțelegerilor. Nu, Pavel nu ne-a dăruit un Isus diferit de Cel din Evanhelii, ci Isus din evanghelii l-a ales pe Pavel ca să ne descopere o taină ținută ascunsă până la Cruce și descoperită doar lui (lui Pavel) după Rusalii, când Israelul L-a refuzat pe Isus Christos și, pentru o vreme, Evanghelia  a fost trimisă la Neamuri.

Cine nu ține cont de această realitate va confunda manifestările Împărăției cu viața bisericii (eclesiei) creștine normale. Iată câteva consecințe nefaste:

1. O dorința ca „semnele și viața Împărăției“ să se manifeste acum, neapărat și în toată puterea și gloria lor, în creștinism. De asta ne tot sforțăm să „scoatem“ prooroci, vindecători și oameni spirituali cu manifestări supranaturale nemaiîntâlnite pe pământ, etc. Noul Testament ne spune că, deocamdată, doar „gustăm puterile vecului viitor“ (Evrei 6:5).  Până la venirea plenară a Împărăției din planul mesianic, supranaturalul este prezent  cu prioritate numai în inimile noastre („Christos în voi și voi în Christos) și doar arareori și cu picătura în jurul nostru și în lucrările noastre. espre aceste diferențe dintre „acum și atunci“, „în parte și deplin“ vorbea așa de frumos și corect Radu Gheorghiță în răspunsul dat fratelui Iosif Țon (aici).

2. Un sentiment nesănătos de vinovăție pentru că nu trezim numeric plinătatea Împărăției viitoare. Creștinii tânjesc după o așa numită „trezire“ mondială, anticipând-o ca pe un debut al instaurării domniei lui Christos peste persoanele, politicile și pasiunile lumii. Fără această răspândire a creștinismului în toată lumea și la toate popoarele, istoria lui riscă să fie declarată drept un eșec lamentabil. Oare așa să fie?

În realitate, creștinii au doar responsabilitatea de a vesti Evanghelia la orice făptură, anticipând că unii „o vor crede“, iar alții o vor refuza. Noi trebuie să facem ucenici doar DIN toate Neamurile. Ucenicizarea popoarelor întregi va fi prerogativul Israelului în Împărăția mondială (vezi cei 144.000 din Apocalipsa și „vindecarea Neamurilor“).

Oricât nu ne-ar place, creeștinismul nu a învins în Polonia pentruca Polonia să fie Împărăția lui Dumnezeu. Creștinismul n-a învins Imperiul Roman ca să-și instaureze domnia mesianică asupra lumii într-un Imperiu creștin catolic. America nu este o țară creștină. Americanii n-au ajuns în țara promisă și promisiunile din Vechiul testament nu li se potrivesc celor strămutați în „lumea nouă“.  Obrăznicia cu care unele popoare se grăbesc să-și revendice prerogativele și promisiunile poporului ales nu-i forțează mâna lui Dumnezeu, ci scot mai degrabă în evidență lipsa noastră de  cunoașterea Scripturilor și egoismul nostru copilăresc, dar feroce.

3. Nerăbdare în convertirea altora. Din această confuzie s-au născut arderile pe rug ale ereticilor, Inchiziția, cruciadele absurde și injustificabilele războaie „sfinte“. Scopul nu scuză mijloacele. Strădaniile noastre firești, pătate de patimile păcatului, nu vor reuși să aducă pe pământ Împărăția lui Dumnezeu. Creștinismul nu este islam! Semiluna noastra nu crește datorită strădaniilor noastre … Noi așteptăm să se lumineze de ziuă și să răsară în inimile noastre «luceafărul de dimineață“:

„De aceea, fraţilor, căutaţi cu atît mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.  ¹¹În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia vecinică a Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos. …

(Remarcați: N-am intrat încă pentru că încă nu este în forma eclesiei, dar vom intra în viitorul profetic).

... În adevăr, v’am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii cari am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui.  ¹⁷Căci El a primit dela Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci cînd, din slava minunată, s’a auzit deasupra Lui un glas, care zicea: ,,Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.“  ¹⁸Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, cînd eram cu El pe muntele cel sfînt.  ¹⁹Şi avem cuvîntul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într’un loc întunecos, pînă se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre“ (2 Petru 1:10, 16-19).

Sforțările noastre pentru trezirea mondială pleacă dintr-o dorință bună, dar sunt lipsite de suportul Scripturii. În zadar vom închiria stadioane și uriașe săli de spectacole. Caraghios ne vom lăsa seduși de personalitatea unor oameni cu magnetism oratoric și-i vom urma extaziați ca pe niște „trimiși“ cu puteri extraordinare. Ei se vor dovedi, fără excepție șu unul după altul, profeți mincinoți, speculatori de naivitate, înșelați înșelători sau profitori fără scrupule. Marile „treziri“ s-au stins una după alta. Realitatea ne contrazice constant, dar noi ne încăpățânăm să stăruim în greșelile celor dinaintea noastră. Pasiunea noastră pentru sufletele pierdute este justificată și semn de sănătate a credinței. Panica pentru „nerealizările trezirii mondiale“ însă este o stare de febră bolnăvicioasă care trebuie tratată cu Scriptura.

Ar mai fi și altele de adăugat …

Ideea că Biserica a înlocuit definitiv Israelul a fost doctrina mortală care a făcut din Catolicism și Ortodoxie niște dezastre. Iluzia că Biserica este destinată să acopere pământul (ca în vedenia lui Daniel) a dus la războaie de cucerire imposibil de justificat cu doctrina iubirii și a dreptului personal la alegere, la practica Inchiziției și la imorala doctrină a „celor două săbii“, în care Biserica s-a aliat sinucigaș cu Statul secular (sau pseudo-religios).

Mai nou, cei care m-au sâcâit supărător cu ideea că Isus și Pavel au mesaje diferite au fost frații mei evrei „mesianici“. Ei sunt din cealaltă extremă, negând inspirația apostolică a lui Pavel și tratându-l ca pe un deformator al „adevăratei Evanghelii“ (bineînțeles „a Împărăției“).  Ei m-au învinuit că pierd vremea cu Neamurile, când ar fi trebuit de mult să fiu alături de poporul Israel și de Evanghelia Împărăției lui.  Le-am răspuns întotdeauna că sunt creștin, ceea ce este mult mai mult decât să fiu doar un evreu naționalist și încăpățânat. Prefer să stau la masa din Împărație alături de Isus ca Mireasă, nu ca cetățean al Împărăției.

(Este luni dimineață. Duminica păstorilor … M-am oprit puțin să meditez și să reacționez la evenimentele din România. Oare vor folosi cuiva gândurile și reflexiile mele?  Ce bine că am măcar acest jurnal în care pot să răsuflu în voie!)

(Pentru cei ce cititi mai usor in limba engleza: aici)

(Un articol complementar aici: Trezit sau răsuflat?)

(Articolul lui Eugen Matei aici: Eugen Matei – Iosif Ton si Scriptura)

---

‹ Între spiritualitate și spiritism

Generația Iosua ›

---

Categories: Articole de interes general

Related Articles

• The Ayatollah Who Supports Israel
• Elon Musk cere arestarea lui Anthony Fauci, după ce Institutul Național de Sănătate al SUA a recunoscut că a finanțat cercetări pre-Covid în Wuhan, China, așa cum afirmau ”conspiraționiștii” vânați de cenzura oficială
• Vasile Taloș – in memoriam
• What Makes Jesus Rejoice